Partidul Democrat are de-acum liber la agonie, graţie politicii de sinucidere în grup cultivată de preşedinte în cazul foştilor săi colegi de partid. Băsescu i-a montat mereu pe liderii Partidul Democrat are de-acum liber la agonie, graţie politicii de sinucidere în grup cultivată de preşedinte în cazul foştilor săi colegi de partid. Băsescu i-a montat mereu pe liderii PD, le-a promis victorie totală, moarte liberală, pace socială, marea cu sarea, doar-doar să-i ţină trena în meciul cu PNL. Băieţi docili, cu Boc în frunte, pediştii au jucat totul pe cartea traiană. La risc maxim. Au preluat karma conflictuală a căpitanului şi au purces la cafteală totală cu liberalii. Alaltăieri însă, 1 aprilie 2007, aripa ruptă din trunchiul postdecembrist al FSN s-a trezit aruncată peste bordul guvernării DA. Cine credea? Pentru Partidul Democrat, istoria se scrie altfel de acum încolo. Şi probabil mult mai repede. Felul în care a subscris la comanda Palatului Cotroceni ar putea să-i fie fatal. Strategia de a-şi suprapune imaginea cu cea a preşedintelui era o carte câştigătoare într-o singură variantă: prezenţa la guvernare. În afara puterii, asocierea explicită cu Băsescu poate costa greu Partidul Democrat. Din multe motive. Cel mai pământean dintre ele: în opoziţie, PD nu mai are acces la mălai. Mai ales acum, când Europa anunţă că va ploua cu miliarde de euroi, orizontul 2007-2013. Ce contracte mai pot câştiga afaceriştii PD? Sunt tare curios să văd peste un an-doi cifra de afaceri a grupului Golden Blitz! Sau a altor firme prietene care riscă falimentul dacă nu fug cu suta pe oră spre sediul PNL - rămas vătaful fondurilor publice. Fără clienţi cu bani, PD nu va putea ţine pasul cu restul lumii în viitoarea campanie electorală. Până la urmă, alegerile sunt şi o chestiune de costuri. Al doilea necaz: în opoziţie, PD îşi pierde forţa în plan local. Nu mai are prea multe de oferi