Emilian Marcu Fara a fi chiar o pacaleala de 1 aprilie, si apele, atat de tulburi din asa zisa alianta, se limpezesc in actul de guvernare (?) a Romaniei, Premierul anunta o noua sansa acordata romanilor de a trai bine. Ma intreb asa pentru mine: de ce cand traiam rau, parca traiam bine? Dupa ce cu o saptamana inainte Primul ministru a anuntat decesul aliantei, iata ca a venit si randul firestii si crestinestii inmormantari. Lipsea, din acest spectacol, mortul, numai din dorinta de a nu strica sfanta sarbatoare a romanilor (de parca ar mai fi contat aceasta stricaciune!). Probabil ca atunci se ruga pe la icoane sa-i dea Dumnezeu lui Calin Popescu - Tariceanu mintea ceea de pe urma.
Uriasul cu picioare de sticla, Alianta DA a fost inmormantata in chiar ziua de Florii, anuntand, astfel, o adevarata saptamana a patimilor, si pentru PNL, dar mai ales pentru PD. Inmormantarea, ca toate intamplarile exceptionale pentru tara, a fost facuta in direct, cu suspansul si asteptarea de rigoare, tipic damboviteana, pe micul ecran, rece, usor afectat, mimandu-se tristetea, ca atunci cand anunti decesul unui "fost prieten", pe care il pui la pastrare in sicriul memoriei, in cazul dat, al istoriei.
Tot ce a fost prezent, dar mai ales viitor in constructia fantasmagorica a acestui urias s-a transformat din Duminica Floriilor in trecut. Un trecut urat, un trecut care iti rascoleste pana si visele, nu numai viata.
Unii ar putea sa creada, si e dreptul lor sa o faca, faptul ca m-as bucura de aceasta situatie. Nimic mai fals, nimic mai neadevarat. Se stie inca din vremuri imemoriale cum ca: schimbarea domnului, bucuria nebunilor si de aceea nu pot sa ma bucur. Dar nici nu pot mima cum ca as fi trist. Ma intristeaza, mai mult, faptul ca situatia nici pe departe nu se rezolva prin acest deces. Nu. Lupta este si mai inversunata. Din transeele Opozitiei, cot la cot cu