Cu exceptia Rusiei, nici un alt stat european nu a avut parte, in vremuri recente, de manipulari atat de radicale precum cele intalnite in spatiul public romanesc pe parcursul indelungatei crizei politice. Romanii sunt insa mai constienti politic decat rusii, drept care cu greu mai pot fi tratati ca o turma de oi. Intre timp, politica a fost ridicata la rang de sport national, transmisa "in direct" seara de seara pe micile ecrane. Dar, aidoma situatiei din Rusia, in Romania lipsesc partidele puternic inradacinate in societate.

Cand politica este perceputa complet pasiv, a venit vremea copoilor politici pentru a da de urma unor elemente si efecte favorabile stapanului. Tariceanu si-a asigurat cea mai buna oferta procurabila pe bani de pe piata americana, domnii Finkelstein si Silberstein consacrandu-se intre timp insuflarii unui dram de carisma si determinare personajului incolor si frigid. Reteta americanilor este similara celei aplicate in cazul lui Putin, transformat practic peste noapte dintr-un ilustru necunoscut intr-un voievod modern. Dar Tariceanu nu are capacitatea unei transformari atat de spectaculare, astfel incat americanii vor trebui sa aplice zicala "in tara orbilor chiorul e imparat" si sa recurga la o stratagema propagandistica isteata, care poate, la randul ei, suci inca suficiente minti.

In Rusia, profitorii si/sau membrii serviciilor secrete cu ascensiuni fulminante demarate inca pe vremea lui Eltin au intervenit, dupa 2000, intai de toate impotriva mass-media independente. Curand a fost schimbata si Constitutia, pentru a impiedica legaturile dintre ONG locale si sponsori din strainatate. In Romania, adversarii democratiei conduse de oligarhi au fost luati prin surprindere de tactica-soc aplicata ca urmare a legaturilor complicate media-afaceri tesute in jurul lui Tariceanu. Desi varsarile de sange in plina strada raman improbabile, tara