Wolfgang Iser
Actul Lecturii. O teorie a efectului estetic
Traducere si prefata de Romanita
Constantinescu
Editura Paralela 45, Colectia „Studii“,
Pitesti, 2006, 468 p.
in anii ’60-’70 s-a inregistrat un pas important in stabilirea statutului operei literare, „situl“ ontologic al acesteia pendulind de mult timp intre autonomie si dependenta de receptor. Sint anii in care se pun bazele celebrei Scoli de estetica a receptarii de la Konstanz, teoriile lui Hans-Robert Jauss si ale lui Wolfgang Iser inregistrind un succes uimitor, in urma protestelor studentesti desfasurate in Germania. Nemultumirile vizau „spiritul stiintific burghez“, printre cele mai contestate stiinte ale spiritului fiind si literatura, ce fusese rupta de problemele social-istorice si transformata intr-o disciplina „inefabila“. Sub influenta teoriilor lui Thomas S. Kuhn din Structura revolutiilor stiintifice din 1962, se impune o noua modalitate de abordare a literaturii, care sa tina cont de istoricitatea operei, sa evidentieze dialogul operei cu cititorul ei, dar si felul in care se stabileste acest dialog.
in conferinta inaugurala din 1967, Istoria literara ca provocare a stiintei literaturii, Jauss analizeaza orientarile anterioare si constata ca teoriei literare marxiste, care nega orice raportari imaginare ale literaturii, ii urmeaza teoria formalista, ce promova investigatii in exclusivitate intraliterare si o viziune evolutiva a structurilor, prin ele insele, rolul cititorului in receptarea operei literare fiind ignorat. Asa cum sublinia si Andrei Corbea in prefata la Experienta estetica si hermeneutica literara a lui Jauss, acesta aduce o noua viziune, literatura fiind perceputa drept comunicare de tip special, in care, prin mijlocirea operei, intra in relatie doi factori distincti – autorul si receptorul operei. Legile literaturii nu s
