Teodora Mocanu • Care este limita stiintei si unde intervine rolul credintei? Minunile din cartile religioase se intampla si in realitate? Povestile despre vindecari miraculoase au substrat real? Am incercat sa obtinem raspunsul la toate aceste intrebari. Am vorbit cu medici, cu bolnavi si cu preoti. Raspunsul a ramas undeva suspendat si in asteptare. Nimeni n-a negat, asa cum nimeni n-a afirmat cu tarie ca vindecarile miraculoase sunt o dovada vie a interventiei divinitatii in viata oamenilor. Medicii spun ca au avut clipe cand au simtit ca doar Dumnezeu a facut minunea si a tinut un bolnav in viata, bolnavii sustin ca credinta este cea care i-a vindecat, in timp ce preotul indeamna la credinta si la speranta, in ciuda oricarui diagnostic.

Greu ar spune cineva, precum un medic, despre ceea ce se petrece in momentele cele mai critice din viata unui om. Aici, explicatiile, teoriile palesc. E un moment scos din timp, cand totul a amutit. Mintea se opreste, oamenii in alb din jurul pacientului asteapta sa apara linia continua: a murit. Dar nu apare, totul, incremenit, pluteste undeva, parca in alt colt al Universului, la mii de ani lumina. O picatura, un strop se incheaga de undeva, dintr-o departare. Stropul se apropie, tacerea de gheata trosneste. Viata a revenit. Oamenii in alb sunt socati de miracol. Dar cineva, acolo sus, nu. "Cum este scris si pe frontispiciul unei universitati de medicina din Geneva: «Eu m-am operat. Dumnezeu m-a vindecat». Cred in faptul ca uneori depinde si de Dumnezeu ca treburile sa mearga bine. Nu pot uita de cazul unui pacient venit la Urgente cu cativa ani in urma. Practic nu mai avea sanse. Era pilot si s-a accidentat deosebit de grav cu parapanta. A stat in coma doua luni. Dupa luni de tratament a fost readus la viata. Recunosc, a fost cineva, acolo sus care, cred, a intervenit", arata seful Unitatii de Primire