Sinteti unul dintre scriitorii romani cu cea mai mare vizibilitate in Occident, la fel de bine primit de critica literara si inainte de 1989 si, mai ales, dupa 1990, dupa prabusirea comunismului in Romania. Ati reusit, cu alte cuvinte, sa va mentineti in atentia criticii si a publicului occidental exclusiv prin cartile dvs. si nu datorita contextului politic – exilul. Exista un interes in Occident pentru literaturile mici, din spatiul ex-comunist, sau asta depinde exclusiv de individualitatea autorului, de cartile lui?
Nu cred ca exista in Occident – cu siguranta, nu in America – un interes special pentru aceste literaturi, ca fenomen global. Ma intreb daca in Est exista o preocupare deosebita fata de literatura din tarile „vecine“, surate in fostul sistem comunist. Traducerile pun, in plus, o problema financiara: America, de pilda, este stiuta pentru numarul redus de traduceri. Fireste, se vor gasi mereu, in Est si in Vest, editori mai putin conventionali care sa initieze proiecte de acest gen, chiar cind nu este vorba de un covirsitor interes al publicului.
Dupa multe esecuri anterioare in a promova scriitori romani, am fost parte, eu insumi, in vara lui 2005, a unui astfel de proiect, cind am si publicat in revista pe internet Words without borders o succinta antologie de literatura romana contemporana, menita sa atraga atentia unor edituri asupra scriitorilor care ar putea sa ii intereseze. Lucrez in prezent pentru o editura academica americana, la o antologie de literatura romana intitulata Scriitorii despre scris. Am aflat chiar in aceste zile ca am fost cooptat consulting editor, alaturi de Eco, Roth, Ozick, Pamuk, Oz, Simic, pentru noua serie de traduceri a prestigioasei edituri Yale University Press. Cine stie, poate se va putea face mai mult pentru literaturile Estului… Oricum, decisiva in arta ramine individualitatea, originalitatea, in
