Departe de a epuiza discutia despre criticii literari in spatiul virtual, voi urmari exemple constituite intr-un blog si, respectiv, intr-un site. intr-un moment cind critica literara nu (mai) poate fi separata in mod absolut de cea culturala, jurnalism, istorie literara si cronica, criticii reprezentativi in spatiul public oscileaza intre comentariu media si cercetare, intre colectii de recenzii si carti temeinice.
Neavind deocamdata studii aplicate in domeniu (in primul rind din cauza statutului neinchegat al manifestarilor literare insesi de pe net), o perspectiva de ansamblu lipseste, astfel incit oazele sporadice de activitate on-line tin de blog-uri si site-uri de autor sau colective. in cadrul acestora figureaza un manunchi de poeti, prozatori si eseisti, insa mai putini critici. Mai ales o buna parte din criticii de valoare stau departe de spatiul virtualitatii. Oare asta se intimpla pentru ca acest spatiu este nul din punctul de vedere al calitatii literare? Mai degraba, cred ca doar in parte reticenta criticilor fata de spatiul literar si cultural al net-ului vine din prezenta mai masiva a literaturii de valoare in mediul tiparit.
De la aceasta paradigma a absentei se observa rare exceptii. Bianca Cernat a lansat de curind o serie de discutii (despre cartile recente ale lui Dan Lungu, Bogdan Ghiu sau V. Leac) pe blog-ul Observatorului cultural. Dezbaterile insa, desi au loc in spatiul on-line, nu au in vedere si literatura specifica acestuia, ci mai degraba scrierile mediului fizic. Oricum, aceasta e o buna initiativa, cu precadere pentru ca blog-urile altor reviste nu sint orientate spre critica si comentariu literare, ci spre comentarii social-politice, cu deschideri spre jurnalismul cultural. Absenta criticilor din spatiul virtual constituie un minus pentru literatura si ideea conform careia scriitorii de pe internet nu au nevo