"La felul principal, am mancat file de vita a la Kobe, caruia chiar nu stiu ce i-au facut de a ajuns atat de fraged. Momitele de vitel mi-au adus aminte de Pastorel Teodoreanu si delicatesele din vremea lui". Primul articol pe care l-am scris pentru aceasta rubrica, in urma cu vreo 4-5 ani, a fost despre un restaurant numit La Villa. Trebuie sa recunosc ca, atunci, locul a fost deschizator de drumuri si o surpriza placuta.

In lume exista restaurante bune, mai putin bune, mediocre si mai putin mediocre, si asa-numitele restaurante instelate sau care se indreapta spre asa ceva. In mod cert, la vremea respectiva, La Villa era un restaurant care tindea catre stele si iesea clar din media restaurantelor bucurestene.

Au trecut anii, la categoria de mijloc au tot aparut si disparut carciumi, s-au pozitionat, s-au repozitionat, dar la varf-varf nu a mai aparut nimeni. N-as vrea sa fiu prost inteles: exista restaurante bune in Bucuresti, unde imi face mare placere sa ma duc, dar, ca sa fie totusi mai clar, o sa recurg la o comparatie mai "comerciala". Exista masini slabe, mediocre, bune, foarte bune si Maybach. Tot asa, exista vinuri de masa, podgorii bune si Chateau d'Yquem. In acelasi sens, in Bucuresti, exista restaurante bune, foarte bune si Heritage. Un restaurant care are sanse ca, intr-o zi, sa primeasca niste stele Michelin.

Cu siguranta, este situat in cea mai frumoasa vila din Bucuresti, in cel mai pur stil brancovenesc, care i-a apartinut primului-ministru Gheorghe Tatarascu. Usa masiva de lemn cu maner aurit, curtea interioara care va fi o terasa superba, camerele imense, elegante, cu bolte arcuite la fel de gratios ca si curbele unei mari balerine, grinzile imense de lemn inchis la culoare, semineul majestuos de marmura nobila, parchetul mozaic, la care nu te mai saturi sa privesti, ferestrele demne de un castel de pe Valea Loare