Ce spunea "profetul din Damaroaia" chiar la inceputul lui 1990, acel inceput legendar, chiar mitologic, cand orice iluzie era ingaduita? Spunea domnia sa ca e de acord cu pluralismul, dar numai si numai in cadrul Frontului. Cu alte cuvinte, un pluralism de fatada, partidele sa fie supuse unui centru coordonator si sa efectueze un fel de rotatie, venind la putere si plecand de la putere fara sa se petreaca nimic esential. In acel iures formidabil n-am prea bagat in seama vorbele batranului politolog si in general cam tot ce iesea din gura lui – ca si chestia cu cele doua decenii dupa a caror consumare ne va fi venit mintea la cap – detestam. Reaparusera partidele istorice in care ne puneam multa incredere si speranta, fiindca asa era pe atunci, vedeam realitatea idealizat.

Iata ca au trecut aproape douazeci de ani. Nu stiu daca ne-a venit mintea la cap si am inteles regulile democratiei si ale statului de drept. In orice caz, obiectivele au fost atinse: NATO si UE. Iarasi nu stiu daca aceste succese chiar oglindesc meritele natiunii sau pur si simplu "n-am avut incotro" fiindca doar asta-i cursul si sa te pui de-a curmezisul n-ai cum. Lucrurile acestea s-au mai spus. Ceea ce ne intereseaza insa in momentul de fata este cu totul altceva: faptul ca partidele istorice cu care ne mandream in ianuarie ‘90 sunt zob, terci, praf si pulbere. Sa vedem realitatea acum asa cum este si sa n-o sulemenim. PNtCD a sucombat. Sau a fost ajutat sa sucombe. Macinarea sistematica a taranistilor a fost efectul unei politici iliesciene pesediste bine puse la punct, orchestrata pana in cele mai mici detalii de activisti cu experienta. Ce s-a intamplat cu PNL?

In ciuda faptului ca a ajuns la guvernare prin niste manevre de cea mai joasa speta si se afla intr-un parteneriat pe care, oricat de european ai fi, nu ai cum sa nu-l privesti cu o anumita rezerva, Partidul National Liberal