Casa memoriala George Toparceanu • File muzeale. Amintire. Trecut. Muzee si muze literare. La plimbare pe la casele muzeale. Iesene. In aprilie, cu licori de frig si pasca, o vizita la cateva dintre cele 12 case memoriale iesene, tonifica si cultiva o tinerete ce nu s-a intalnit decat prin scoala, cu pozele ovale ale barzilor, boierilor, poetilor ce s-au nascut ori si-au dus la bun sfarsit creatia prin partea aceasta, a Iasului. Multi stiu, putini cunosc. Sau au vizitat muzeele literare iesene.
Cum consumul cultural este unul de austeritate sau de post, vom incerca sa vedem si de ce se mentine asa. Raspunsul l-au dat, era suficient, sase case memoriale: Vasile Alecsandri, Constantin Negruzzi, Mihail Sadoveanu, Nicolae Gane, George Toparceanu si Vasile Pogor. Detasarea imaginii intiparite despre muzee unde lumea, cu mainile stranse palnie ca de ruga, "of"-uri si "oau"-uri neexplicabile, capete smerite cu gandurile la mancare, dar chiar si pasii seriosi, mult prea seriosi fata de insemnatatea locului, vor trebui lasati uitarii. Muzeul nu este un corpus mort. El incearca sa invie atmosfera trecutului, plina de trepidatiile timpului. Ca atare, "te salut, oras poetic, plin de visuri si de soapte/ unde seara ies pe strada pasarelele de noapte" (George Toparceanu, "Salut, Iasi"). Ei bine, insotindu-ma cu un ghid imaginar, pe nume Toparceanu, am inceput vizita cu casa memoriala de la Mircesti.
Bardul de la Mircesti
La aproximativ 4 km distanta de soseaua Roman-Iasi si Roman-Suceava, Muzeul Vasile Alecsandri se acopera de tacerea impusa de vremuri. Intr-un colt linistit din Mircesti, impresurat de brazi, muzeul respira un aer de epoca. Frigul din camere zoreste strainul in a vizita mai repede muzeul. Pasii scot un scartait de trezire. Sobele, uitate de foc, strajuiesc colturile camerelor. Curtea, uriasa, intesata de copaci s
