- Cultural - nr. 69 / 11 Aprilie, 2007 Microscop
TICALOSIE SI LITERATURA Intr-un interviu cu Romulus Guga, acesta spunea ca e de neimaginat un scriitor mare care sa treaca nepasator pe langa un om cazut pe trotuar. E adevarat ca e greu de imaginat o opera majora scrisa de un caracter pitic, cum nu e o garantie implicita a valorii existenta unui mare caracter. La mijloc sta, intre altele, un factor decisiv: talentul. Nu intotdeauna biografia insoteste si/sau urmeaza opera, ca un apendice, si atunci aceasta isi castiga "autonomia estetica", rupandu-se de eticul biografiei autorului. N. Steinhardt a marturisit in repetate randuri admiratia pentru unele dintre cartile lui Eugen Barbu ("Groapa", "Saptamana nebunilor"), dar si refuzul de a scrie despre aceste carti pentru ca autorul a avut o atitudine fara suport etic, imorala, fata de prietenii sai de la Paris, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. E paradoxal, dar, iata, pacatele autorului devin si pacate ale operei, ceea ce nu e tocmai… etic, moral. Departe de mine gandul de a fi avocatul ticalosilor literari sau al unor ticalosii din lumea literara sau de a ierta ticalosia in contul unei opere importante, chiar daca voi avea mereu retineri pentru astfel de autori. Imi vine greu sa aplic insa unei opere aceeasi sentinta care i se poate aplica unui autor. O capodopera ramane o capodopera, chiar daca admitem ca ea ar putea fi opera unui ticalos, daca acceptam ca un ticalos poate deveni autorul unei opere majore. Cati autori romani din perioada postbelica (nici inainte n-au fost doar sfinti!) pana in 1989, unii chiar si dupa, n-au facut compromisuri, mai mici sau mai mari, dar sunt si autori ai unor carti care nu pot fi ignorate. Pana si poetul de serviciu si propaganda al ideologiei rosii, Mihai Beniuc, are carti care trebuie retinute, macar "Cantece de pierzanie". Ce ne facem cu opera lui Sadoveanu, dar a lui Eugen