Pe vremuri, Paul Zarifopol şi Henri Stahl au făcut haz de numele unor străzi din Bucureşti, bizare sau ridicole. Ca nişte oameni spirituali ce erau, au întocmit liste de asemenea ciudăţenii, alese din nomenclatorul anilor â30. Bineînţeles, cel mai celebru exemplu, răspîndit şi prin tradiţia orală, era strada "Epicol": numele filozofului antic Epicur fusese corectat, fiind găsit indecent de taţii de familie ("avem fete, domnule!").
După ce am făcut şi eu parte, vreo doi ani, din comisia de la Primărie care boteza străzi noi şi, mai ales, punea la loc numele vechi acolo unde comuniştii introduseseră propaganda lor în nomenclator, aş avea destule lucruri amuzante de povestit. Poate voi face-o altă dată. Acum însă, vreau să semnalez nişte plăcuţe puse anapoda în ultima vreme. De pildă, numai într-o plimbare prin cartierul meu, am spicuit trei asemenea cazuri.
Fosta stradă Atena purtase, sub regimul trecut, numele lui Nikos Beloianis, un erou al rezistenţei comuniste din Grecia. Cineva şi-a adus aminte că, spre capătul dinspre Piaţa Dorobanţi, frumoasa casă care adăposteşte Institutul de Etnografie şi Folclor fusese cîndva a lui Take Ionescu. Tot pe acolo, în faţa blocului căruia părinţii noştri îi mai spuneau Leonida şi unde acum este un restaurant KFC, exista statuia omului politic, cu mîna întinsă într-un gest declamator, de parcă ar fi rostit chiar cuvintele gravate pe soclu: "Cred în victoria Aliaţilor aşa cum cred în lumina soarelui!". Ei bine, acum strada se cheamă mitocăneşte "Ionescu Tache", cu numele de familie pus, ca la armată sau la şcoală, înaintea prenumelui.
O străduţă dintre Piaţa Romană şi Dorobanţi a primit numele lui Stanislas Cihoski, rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, cel care a determinat, sub guvernarea Averescu, cumpărarea terenului şi construcţia primului local al acestei instituţii. "Stanisla
