Cu Istoria iubirii de Nicole Crauss, roman aparut la Editura Humanitas, in colectia "Raftul Denisei", Antoaneta Ralian a ajuns la 110 carti traduse - o altitudine de la care literatura anglo-saxona se vede ca Pamantul dintr-o naveta spatiala. "Viata mea e banala", spun distinsa doamna. Din cele ce urmeaza, rezulta insa cu totul altceva. (Marcela Gheorghiu)

Am dat primele semne "de viata" in anii de liceu. Eram foarte buna la limba latina, eram o latinista impatimita, cum astazi nu cred ca se mai intalnesc. Simteam o deosebita placere sa traduc acele textele moarte, sa le dau viata, sa vad cum din gramatica aceea dificila, careia cu greu reuseam sa-i dau de capat, iesea ceva cu sens si, de ce sa nu recunosc, chiar frumos. Am invatat, asadar, cu mare placere sa traduc din limba lui Virgiliu, iar mai apoi din limba franceza. Drumul traducatoarei nu avea sa se opreasca insa aici. Ulterior, studenta fiind, obisnuiam sa invat impreuna cu o colega, pentru ca studiam amandoua engleza - a treia limba alaturi de franceza si italiana. La engleza il aveam profesor pe celebrul Dragos Protopopescu. L-am cunoscut, din pacate, imediat dupa razboi, cand devenise foarte tarat, tarand un trecut greu de carat in anii noii oranduiri, trecut care l-a condus iremediabil la moarte. Dar, chiar si asa, Dragos Protopopescu era un om teribil de interesant, un erudit cu un orizont foarte larg de cunoastere si intelegere, din nefericire nervos, agasat, debusolat... Nu mai era cel de odinioara.

Impreuna cu colega mea, citeam bibliografia in limba engleza. Cum nu puteam parcurge amandoua, in acelasi timp, aceeasi carte, eu citeam si ii traduceam ei, iar ea exclama: "Vai, ce bine traduci!". A fost primul compliment pe care l-am primit in calitate de traducator. Eu insa nu visam sa fac o cariera din asta. Nu realizam la vremea respectiva ca tocmai ma nascusem ca traducator. @N_