Titus Ceia Orice diploma confera detinatorului sau un plus de prestigiu, semnifica recunoastere, aduce notorietate. E de bine. Daca insa, in urma cu secole, o diploma reprezenta o raritate iar forurile emitente coincideau de regula cu cele mai inalte structuri politice, religioase, culturale sau educationale, astazi s-a ajuns la o diversitate formidabila si la un numar impresionant de dreptunghiuri carton-hartie ce se emit an de an de catre o puzderie de entitati mai mult sau mai putin institutionalizate. Numai pentru anul 2005 s-a estimat ca numarul total de diplome de orice fel acordate pe glob a depasit cifra de 4 miliarde. In urma unui calcul jucaus, apreciind aproximativ la 12 g si jumatate greutatea medie a unei diplome (subestimare evidenta, dar graitoare), pentru transportul hartiei si cartonului folosit in obtinerea acestor diplome ar fi fost necesare cel putin 100 de trenuri cu cate 50 de vagoane fiecare. Si era doar, subliniez, un necesar cat de cat acoperitor...
Vi se pare mult? Pai, in momentul in care Vladut, de 15 ani, a primit deja la viata lui 109 diplome in 9 domenii diferite, cand Andrei, de 9 ani, a obtinut si dansul 11, cand la toate evenimentele mai de Doamne-ajuta se ofera pana si diplome de participare tuturor celor prezenti, concluzia care se impune este ca bilantul lui 2006 va marca cifre ceva mai mari, pe o tendinta generala - fara doar si poate - de crestere.
Mergand tot pe statistici si considerand un cost mediu pentru obtinerea unei diplome de doar 1 dolar si un sfert (fiind vorba de o demonstratie la limita, exista si aici o subestimare), observam ca anul 2005 a prilejuit o cheltuiala minim estimata de 5 miliarde de dolari pentru diplomele folosite in acele 365 de zile. Sigur ca de aici se pot construi foarte multe ipoteze privind posibilul rezultat al cheltuirii acestei sume uriase in alte scopuri - cum ar fi, spre e
