Vizitand recent cel mai impunator vecin direct al nostru, dupa experienta avuta acolo mi-am pus o intrebare simpla: exista, oare, Ucraina? Fireste ca exista, asa cum exista orice stat produs dupa destramarea URSS-ului. Ba chiar, pare a fi cel mai impunator stat dupa Rusia. In acelasi timp, Ucraina nu exista, caci nimic nu e unitar in acest tanar construct politic. Aici totul e juma-juma. Daca atunci cand intri in Ucraina poti sa fii intrebat in limba ucraineana "incotro mergi?", cand iesi din Ucraina vei fi intrebat cu siguranta in limba rusa "de unde vii?". Aici, daca jumatate din populatie vorbeste ucraineana (chiar daca stie si ruseste), atunci cealalta jumatate vorbeste ruseste (si nu prea stie ucraineana). Aici jumatate de tara voteaza culoarea orange crezand ca asta e culoarea Europei, in timp ce cealalta jumatate voteaza pe alb-albastri, fiind convinsi ca aceasta e culoarea Rusiei. Asa cum Kievul e rupt in doua de raul Nipru, la fel si tara este un intreg compus din doua parti care se resping. Se resping de o maniera mult mai dura decat pare la prima vedere: istoria constructiei identitatii ucrainene/rusesti, istorie comuna cu Rusia, lipsa experientei unei statalitati etc.

Privind cu atentie evolutia politicii recente, putem observa ca ultimele evenimente politice ne arata aceasta ruptura radicala. Acum politicienii ucraineni sunt pusi intr-o situatie pragmatica, pe care trebuie sa o solutioneze urgent. Cum vor rezolva aceasta problema? Analistii vorbesc de cateva scenarii posibile care pot avea loc. Cel mai des intrebuintat este scenariul noilor alegeri impuse de presedintele Iuscenko. Dupa dizolvarea Radei Superioare, presedintele a anuntat ca alegerile vor avea loc pe 27 mai. Insa acest lucru nu este dorit de premierul Ianukovici, iar premierul are la indemana parghii mult mai puternice pentru a impiedica alegerile. Ele insa pot avea loc doar daca prem