• Artisti sau doar simpli pictori reproducatori isi etaleaza aproape zilnic lucrarile pe esplanada din fata Teatrului National • Multi dintre trecatori isi pun problema daca lucrarile artistilor ambientali reprezinta arta sau sunt doar o forma de kitsch • Fara pretentia de a fi artisti desavarsiti, pictorii din fata Teatrului spun ca daca lucrarile lor sunt kitschuri, e si vina clientilor care dau bani pe asa ceva si chiar cer astfel de lucrari • Iar cum pentru multi dintre artistii ambientali vanzarea panzelor reprezinta singura sursa de venit, pasul spre compromis este usor de facut
Artisti, artisti si dorinte de artisti. Unii au renume, altii isi cauta un nume. Cazul acestora din urma este regasit si la cei care de prin `90 dau culoare, prin arta lor, esplanadei teatrului National "Vasile Alecsandri" Iasi. Criticati si expulzati de catre artistii consacrati, pictorii ambientali isi recunosc limitele actului artistic. "Dar, oriunde mai este loc pentru ca daca arta ar fi perfecta, s-ar termina cu arta. Nici un pictor de pe fata pamantului nu poate sa spuna ca el a terminat un tablou. Nu exista", povesteste Vasile Sancu, unul dintre pictorii galeriei ambientale. Dispunerea in spatiul esplanadei urmeaza o logica a seriozitatii personale si a evidentierii tablourilor. Pe masura ce se inainteaza spre Teatru, trecand, in partea stanga de simezele pictorilor Vasile si Ciprian Stratulat, Petrica si Vasile Sancu iar in partea dreapta de cele ale lui Mihai, Aura si Vasile Sandulache, si Catalin Rotaru, scade nivelul de vizibilitate si sociabilitate. Colegii de breasla sunt cunoscuti dupa numele mic, se schimba obisnuitul salut si se frecventeaza obisnuitul bar. In rest - asteptarea clientilor.
Arta sau kitsch?
Conflict de sens ori kitsch. Discutii informale. Observatii. "Sunt un mic artist, un parat, nah. Ma consider totusi
