In anii â80 era idolul romănilor, graţie filmelor ruseşti "Fata fără zestre" (1984) sau "Gară pentru doi" (1982). Regizor, actor, scenarist, producător, căştigător al unui Oscar (in 1994, pentru filmul "Soare inşelător"), Nikita Mihalkov a venit ieri la Bucureşti, ca invitat de onoare al celei de-a treia ediţii a Festivalului Internaţional de Film B-EST.
Era aşteptat ieri la Aeroportul Otopeni la ora 15:20, dar a ajuns cu 20 de minute mai devreme. Slab, obosit, prezentabil, cu un aer de aristocrat rus. Normal: mama sa, poeta Natalia Koncialovskaia, era prinţesă, aparţinănd uneia dintre cele mai vechi case nobiliare ruseşti. Are măna dreaptă elegant pansată. Se pare că a suferit un mic accident in timpul unei partide de tenis, sport pe care il apreciază foarte mult, iar săptămăna viitoare se va duce să se trateze la Paris. Nu e prezentă presă multă, i-a luat pe toţi prin surprindere cu sosirea lui rapidă.
PRIVIREA. Pe aeroport răspunde intrebărilor in mai puţin de cinci minute. Nu e pentru prima dată in Romănia, cum a spus toată lumea: "Pe vremea lui Ceauşescu am fost aici. Pe atunci schimbul de experienţă in domeniul cinematografic a fost mai activ". Se aude o intrebare "dezarmantă": "Cum se simte un regizor aşa de mare, care face filme mari?". "Răspunsul este viaţa mea", şi pleacă in trombă la conferinţa de presă de la Marriott.
Acolo, presă multă, intr-o sală mică. Inghesuială, "dă-te la o parte domâle, că n-am unghiul de filmare", călcături pe picioare. El intră brusc, dar comentariile deranjante continuă. Este vizibil jenat, are o privire obosită, oarecum tristă: "Să inceapă intrebările".
"Cine sunteţi dumneavoastră, Nikita Mihalkov?" Privirea i se innegurează: "Cănd mi se pune această intrebare, imi vine să mă aşez pe un scaun, ca la medic, şi să mă intreb cine sunt. Şi ce-aş puta să-mi răspund: «Sunt Nikita, Nikita Mihalkov» sa
