Pirateria de toate felurile a ajuns la apogeu in timpurile de tranzitie prin care trecem. Piratam orice, cu o "foame" nebuna. Avem sau nu avem nevoie, depozitam orice chestie care presupunem ca ne va folosi mai tarziu intr-un fel sau altul. Filme, muzica, programe, poze, lucrari de licenta, informatii... toate sunt stocate si salvate cu grija. "Daca voi avea nevoie vreodata?". Programele de share nu lipsesc niciodata din computerele mioritice. "Daruim" celor interesati tot ce avem prin PC. Orice fel de muzica vrei, nu se poate sa nu gasesti. Orice film iti este la indemana chiar inainte de a aparea pe marile ecrane sau pe DVD-uri, orice informatie este la liber si de orice program ai avea nevoie, trebuie sa dai pe la cineva prin calculator. Tara noastra se afla, potrivit statisticilor, pe locurile fruntase in ceea ce priveste pirateria. Si toata lumea se mira. Eu ma intreb de unde vine nelamurirea. Este un fenomen normal. Si, hai sa nu mai luam in discutie nivelul de trai, lipsa banilor sau alte aspecte de genul asta. Au tot fost discutate si au devenit plictisitoare, in ciuda samburelui de adevar. Insa, eu cred cu totul altceva. In urma cu cateva zile, discutam cu o persoana implicata in industria cinematografica de foarte multi ani. Imi spunea ca romanul nu mai are o sala de cinema la care sa se duca. Se plangea ca a vazut decaderea sistemului si cum cei care vizionau in mod frecvent si cu pasiune un film la cinema, nu mai au nicio portita de a evada din cotidian. Isi amintea ca pe vremea cand lucra la un mare cinematograf bucurestean, un potent om de afaceri i-a propus sa inchida sala pentru a deschide el un show-room de mobila. "Nu are romanul nevoie de cultura. Nu se produc banii asa", a spus plin de sinceritate businessman-ul nostru. Si poate ca are dreptate. Cultura nu produce bani, ci ii consuma. Cel putin, in Romania, cam asta este situatia. Cei care vo