Mi-am ales o zi nefastă pentru ultima mea raită prin restaurantele craiovene: vineri, 13. Deşi aveam în plan să testez alt local - Flormang (pe care l-am găsit populat de un grup de tineri care sărbătoreau un majorat), am ajuns, după alte două încercări (la Cleo - încă în renovare, şi la Bavaria - închis din nu ştiu ce motive) la Green House.

Green House este, după cum bine se ştie, şi hotel, dar restaurantul este deschis şi pentru craiovenii care vor să testeze o mâncare de trei stele (după cum este clasificat hotelul şi, implicit, restaurantul). Am răsfoit cu nerăbdare meniul bilingv al localului şi, în cele din urmă, am ales să degustăm un muşchiuleţ împletit Green House (împănat cu şuncă şi usturoi) şi un şniţel Fabiola, ambele însoţite de garnituri de cartofi ţărăneşti şi, ca desert, profiterol cu fructe. Cât am aşteptat să ne fie adusă comanda, mi-am aruncat privirea prin local, decorat simplu (dar plăcut), cu mobilier din lemn - mese aranjate, scaune, unele dintre ele cu pernuţe albe, altele cu bucăţi de blăniţă, totul într-o lumină difuză, care sporeşte intimitatea.

În cele din urmă, a venit şi mâncarea, pe care am catalogat-o ca având plusuri şi minusuri. Şi mă explic: muşchiuleţul împletit a fost OK (adică plus), şniţelul Fabiola a fost doar un şniţel banal, dat prin ou şi pesmet, cu o felie de caşcaval gratinată (adică minus, pentru că eu ştiam o reţetă din care nu lipseau smântâna şi ciupercile), iar garnitura de cartofi ţărăneşti a fost o adevărată dezamăgire: un sos de ceapă şi de roşii, turnat peste câţiva cartofi fierţi (şi, pe deasupra, înecăcioşi) - un mare minus. Cât despre profiterol, aluatul care ar fi trebuit să fie umplut cu crema de vanilie specifică era alcătuit din simple gogoşele (şi îngheţate pe deasupra), deci minus, acoperite de îngheţată (de bună calitate, dar de genul celei care se cumpără la kilogram), şi mu