Se declara "sufletist până la prostie". N-a avut pensie. Nici copii. N-a fost căsătorit. Era înzestrat "doar" cu un dar nepreţuit: acela de a cânta, şi, mai mult, de a fermeca oamenii. Se declara "sufletist până la prostie". N-a avut pensie. Nici copii. N-a fost căsătorit. Era înzestrat "doar" cu un dar nepreţuit: acela de a cânta, şi, mai mult, de a fermeca oamenii.
Gil Dobrică şi-a purtat cu stoicism crucea. Până ieri, la prânz, când i-a venit vremea să se ducă "acasă". În ultimul timp era chinuit de o gută cronică şi de o pneumonie dublă. Se mutase la sora lui, asistentă medicală în Craiova. De ceva timp nici nu mai ieşea din casă. Duminica asta ar fi trebuit să se întâlnească cu fetele de la trupa Heaven pentru a repeta piesa "Hit the Road Jack", cu care erau aşteptaţi la decernarea premiilor MTV. A fost ultima înregistrare a artistului.
NOPŢI MUNCITE. La un moment dat, cântăreţul declara: "Nu-mi vine să cred că mai exist". Peste patru decenii de cântări prin cluburi şi baruri, noapte de noapte, până la orele dimineţii, îşi spuneau cuvântul. A fost o lecţie de supravieţuire dată de situaţia financiară precară, dar care i-a irosit, în mare parte, forţele.
Copilăria lui Gil, "găzduită" la Dăbuleni printre oi, vaci, cai, raţe, gâşte şi peisaje minunate, a fost "dumnezeiască". A fost mezinul unei familii cu nouă copii, cu veleităţi muzicale. La 14 ani, fratele mai mare l-a dus în Craiova, la şcoala de meserii, de unde a ieşit strungar.
TRASEU. A început să cânte în 63, la 17 ani, pe gratis, la clubul Uzinei "7 noiembrie", abordând direct piese rock şi soul. Prima lui trupă s-a numit "14 karate". A venit apoi în Bucureşti, cântând în localuri de elită în acea vreme: Atlantic, Athenée Palace, Continental şi Doina, colaborând şi cu trupa "Sfinx". Nu "s-a iubit" prea mult cu regimul de-atunci, pentru că a refuzat să închine ode la cerere. A
