[…] Pentru a putea dainui nederanjata, continuitatea comunismului are nevoie de declaratii cit mai asurzitoare ale ruperii de trecut si ale renasterii morale. s…t In loc sa chestioneze principiile si conditiile de posibilitate ale acestui regim, condamnarea comunismului declara o ruptura pentru a masca o continuitate. Sub palaria aceasta numita condamnarea comunismului, cei care-i continua practica pot trece astfel drept dirji anticomunisti, iar cei care se opun lor si cauta o alternativa sint taxati tocmai drept criptocomunisti. Ne visam treji ca sa putem continua visul. Trezia insasi a devenit acum cel mai bun paznic al somnului.
Ceea ce inseamna ca, in spatiul dintre Marx si marxism, in spatiul dintre real si realitatea fantasmata, stinga are, inca o data, treaba. Caci, pina una-alta, cel care reuseste sa aplice utopia comunista a unui capitalism fara contradictii in raporturile de productie, fara antagonisme in raporturile dintre clase, fara obstacolul conditiilor sale de posibilitate, e chiar sistemul politic actual. El este porumbelul kantian care zboara mai bine, desi zboara in vid.
El reconciliaza conflictul dintre dirijismul statal si initiativa privata, instaurind initiativa privata si incontrolabila a unui stat supranational condus de multinationale; el reconciliaza conflictul dintre spectacolul concentrat al cultului personalitatii si invizibilul social prin spectacolul integrat, capilarizat, ubicuu; el reconciliaza conflictele de idei facind imediat apel la consensul obligatoriu, la datoria morala, la necesitatea istorica sau, daca nici una nu functioneaza, la majoritatea ortodoxa; el reconciliaza subiectul cu munca sa alienata, obligindu-l pe acesta sa-si aproprieze alienarea ca atare, sa faca din munca sa expresia plenara a unei vieti ce nu-i mai apartine; el reconciliaza prapastia dintre salariati si nesalariati acordindu-le tuturo
