Petru Cimpoesu
Povestea Marelui Brigand, editia a II-a
Editura Polirom, Colectia „Fiction Ltd.“, Iasi, 2007, 488 p.
Povestea Marelui Brigand face parte din categoria literaturii provinciilor imaginare, o replica tirzie si oarecum parodica a momentului ei de glorie, situat in anii ’70. Parca autorul si-ar fi propus siesi un pariu postmodern de a continua tetralogia neterminata a lui Stefan Banulescu, de a prelungi atmosfera, motivele si seria personajelor bizare din Cartea Milionarului. Teritoriul sau imaginar e tot o Provincie atinsa de morbul crepusculului, aflata pe marginea prapastiei ce o separa de un sfirsit ce se amina mereu. Cele doua orase imaginare celebre cu care se invecineaza sint Metopolisul, dar si Albala lui George Balaita. Romanul aparuse initial la Editura Dacia intr-un tiraj restrins, ca atare nu a fost receptat cum se cuvine, desi este, in opinia mea, cel mai bun roman de pina acum al autorului.
Provincia lui Cimpoesu isi are centrul in orasul Abraxa (nume ce trimite parca la Albala) si este fisurata de misterul unei serii de crime care pun la incercare abilitatile detectivistice si inteligenta autoritatilor, reprezentate de un comisar inzestrat cu un steril spirit socratic, specific locuitorilor anacronici ai acestor spatii. Romanul respecta pina la sfirsit structura de quest, specific pentru romanul postbelic american. Aceasta ancheta e mereu intirziata de un numar sporit de povesti, de fictiuni secundare, menite sa incurce itele, dar avind totodata functia de a asigura supravietuirea acestei lumi ce-si oculteaza mereu cronologia, pulverizind-o in nenumarate fire temporale ce coexista, parca. Principala activitate a metopolisienilor si abraxienilor este „colportajul“, acumularea de versiuni divergente despre evenimentele inexplicabile, uneori supranaturale, care ii inconjoara. Restabilirea prioritatii unui si
