COMUNICATUL SAPTAMANII Devine o misiune aproape imposibilă să serveşti un film în tihnă la orice cinematograf, fără să îţi audă urechile palavre ieftine şi încercări cu sau fără reuşită de a avea sex. Nu mai ţine nimeni cont de cei din jur şi ajungi până şi tu să te molipseşti COMUNICATUL SAPTAMANII De ce ai tot timpul impresia că românul e tot timpul pus pe afişaj. Acest showing off ieftin, care de cele mai multe ori îţi dă impresia de cel mai simplu mod de a părea interesant. Până la urmă asta te face a fi? şi până la urmă în ochii cui. În ochii proprii sau în ochii celorlalţi? Pentru cine e tot acest show? Regia personală e semnată după scenariul cui? De cele mai multe ori am senzaţia că scenariul nu le aparţine "regizorilor", scriptul fiind împrumutat. Iar împrumutul ăsta nu îi dă nici măcar o altă savoare, ci mai degrabă îl face a fi o copie ieftină a unui "brand" de mult şters de sclipire. Unde dracu e originalitatea individului, unicul şi personalitatea? În spatele unor nume celebre, fie ele de îmbrăcăminte, accesorii vestimentare sau a mărcilor de maşini, ajustaţi de veşnicii ochelari de soare, purtaţi de parcă au fost lipiţi de nas, sunt personaje care se laudă cu ceea ce se vede. şi în aşa hal, încât oripilarea vine rapid ca lăcrimarea după privitu-n soare. Nu ştiu de ce, dar cu toate că suntem latini, parcă la noi e mai exagerat ca la alţii. N-au inventat nici roata, nici telefonul şi nici vreo reţetă antideces. Dar asta e... vedem, gesturi, chei aruncate pe mese, ascultăm limba gimnastică şi suntem enervaţi de indivizi de ambe sexe în orice locşor al vieţii cotidiene.

Fără respect şi bun simţ, aceste ingrediente care din păcate sunt nefolosite pe la noi. O shaorma plină de maoineză. Praf şi culoare gri. Ce-ar fi să renunţi la perechea aia de blugi Dolce&Gabana fake, la fel ca propitaru, asezonată după gust cu noul telefon mobil uşor ca un fu