Groparul Uniunii Sovietice şi primul preşedinte al Rusiei, Boris Ielţin, a decedat ieri la vârsta de 76 de ani. Potrivit unor surse medicale citate de agenţia Interfax, moartea sa a fost cauzată de un stop cardiac brusc. Elţîn avea probleme cu inima, el suferind în urmă cu câţiva ani o operaţie de by-pass coronarian. Fostul lider a fost contemporan cu una dintre cele mai învolburate perioade din istoria Rusiei, perioadă marcată de enorme transformări politice şi sociale, colaps economic şi răspândirea masivă a corupţiei. Ielţin, ales preşedinte al Rusiei în iunie 1991, a intrat furtunos pe scena istoriei în timpul puciului organizat în august 1991 de durii din Biroul Politic al Partidului Comunist al URSS împotriva preşedintelui URSS, Mihail Gorbaciov. Sfidând starea de urgenţă instituită de pucişti, Ielţin s-a urcat pe turela unui tanc în faţa sediului Sovietului Suprem şi a chemat populaţia la rezistenţă. Intervenţia sa a determinat eşuarea loviturii de stat şi salvarea lui Gorbaciov. Propulsat de imensa popularitate dobândită, Ielţin a semnat în noiembrie 1991 interzicerea Partidului Comunist al URSS. Decizia sa a avut ca efect destrămarea Uniunii Sovietice şi intrarea Rusiei într-o perioadă de reforme economice radicale, care l-au pus în conflict cu Parlamentul dominat de conservatori. Cel mai dramatic episod al preşedinţiei sale s-a consumat în octombrie 1993, când Ielţin a ordonat distrugerea Parlamentului. În iulie 1996 a fost reales în funcţia de preşedinte al Federaţiei Ruse. Starea sănătăţii sale s-a deteriorat treptat, în noiembrie 1996 fiind supus unei intervenţii chirurgicale la inimă. Anii tranziţiei au fost marcaţi de înrăutăţirea dramatică a condiţiilor de viaţă şi de ascensiunea oligarhilor, care au monoplizat toate pârghiile puterii. În calitate de preşedinte, Elţin a schimbat nu mai puţin de şase premieri şi a desemnat o mulţime de "succesori"