- Cultural - nr. 78 / 24 Aprilie, 2007 Carti noi
Dr. Valer Pop, drd. Calin-Ovidiu Pop,
"Icoanele pe sticla de Iernuteni" Icoana nu-i o simpla lucrare de arta. Nu-i nici un simplu material didactic, o "Scriptura" pentru cei ce nu pot citi, ci-i mult mai mult decat atat: este locul unei prezente harice. Din punct de vedere dogmatic, zugravirea icoanelor se intemeiaza pe o realitate istorica: intruparea lui Hristos. "Acesta este chipul lui Dumnezeu cel nevazut, mai intai nascut decat toata faptura" (Coloseni 1,15). El s-a facut Om si, ca atare, poate fi reprezentat iconografic. De-a lungul veacurilor, inclusiv in zilele noastre, au existat si dusmani ai icoanelor. Asa se face ca, in calendarul bisericesc, avem o duminica a Ortodoxiei, prima duminica din Postul Mare, care ne aduce aminte ca in anul 843 cinstirea icoanelor a biruit. Condacul duminicii respective este foarte sugestiv: "Cuvantul Tatalui Celui necuprins din Tine, Nascatoare de Dumnezeu, S-a cuprins intrupandu-se; si chipul cel inviat, la chipul cel dintai intorcandu-l, cu dumnezeiasca podoaba l-a amestecat. Deci, marturisind mantuirea, Il inchipuim cu fapta si cu cuvantul". (Triod, Bucuresti, 1986, p.183). Nu ne mira, ci ne doare faptul ca in aceste vremuri, cand se incearca tamaduirea societatii romanesti si exorcizarea ei de racilele comuniste se gasesc oameni care incearca scoaterea icoanelor din scoala. Acesta-i un simptom al secularizarii si al necredintei. "Sub impactul secularizarii de toata mana, valoarea icoanei a fost deturnata in fel si chip: unii au integrat-o in istoria artei liturgice, altii au cautat sa valorizeze in ea pitorescul mistic al Orientului, creativitatea religioasa a societatii bizantine, exemplaritatea tehnica sau, dupa caz, farmecul arhaitatii." (Leonid Uspenski, Teologia Icoanei, Editura Anastasia, 1994, p.7). In acest context este laudabila initiativa Protopopiatul