Matilda şi-a abandonat fiul cand acesta era doar un bebeluş. După 17 ani, autorităţile l-au dus acasă. L-a primit, pentru că i s-a spus că e handicapat şi că va lua un ajutor material. Dragoste la a doua vedere Matilda l-a abandonat pe Adrian pe cand era bebeluş. După 17 ani, statul i l-a adus acasă mai mult ca pe un străin. Muritoare de foame, mama s-a trezit cu incă o gură de hrănit şi cu garanţia că băiatul ei e handicapat. Deci va primi pensie de boală. La un an de atunci, Matilda are o problemă. Băiatul ei e sănătos.
Matilda Busuioc este genul acela de femeie care, atunci cand vorbeşte despre ea, face versuri cu diagnostice. E bolnavă, nu poate munci, şase boli o macină, ca pe pomelnic iţi aduce fişa medicală, "gas-tri-tă", e-hee! cand era tanără altfel se descurca, acum e cu inimă, are "două valve", amandouă stricate. Soţul ei, tatăl lui Adrian, capul familiei, are şi el diagnosticul lui, pe care il pronunţă grav de fiecare dată cand cineva il intreabă ce munceşte: "Nervi sto-ma-cali". Este bolnav cu certificat. De ani de zile statul roman i-a dat bani să-i compenseze sănătatea. De ceva vreme insă nu mai primeşte plicul cu bani acasă. "Acum m-a tăiat de la ajutor. Au zis la comisia de expertiză că nu mai am nimic." Dar el zice că ştie cel mai bine cat de mult il impiedică durerea să lucreze. Simte zvacniri in stomac. Şi dacă te uiţi cum bărbatul, un munte de om, te priveşte ca un caine bătut de după ochelarii cu ramă groasă, parcă zici că durerile cele mari le are cand vorbeşte cu tine. Cei doi soţi, el beteag tăiat de la raţia de hadicapat, ea beteagă, de curand autodeclarată incapabilă să mai muncească, s-au trezit intr-o zi că nişte doamne şi nişte domni il aduc la poartă pe Adrian. De la Oneşti, de la centrul de plasament, le-au zis aşa: "Copilul dumneavoastră e handicapat. Il luaţi acasă şi veţi primi bani".
A PĂSTRAT CE-A FOST "MAI MĂRI
