Emilian Marcu Daca am face apel la memorie, cum ne da posibilitatea aceasta rubrica, am constata ca intregul scandal de pe scena politica romaneasca a fost declansat, cu surle si trambite, de iesirea intempestiva a doamnei de foc, un fel de Zmeu al zmeilor printre politicieni, cu acel "senzational biletel". Reprezentatia doamnei respective a fost, unde altundeva decat pe micul si generosul ecran, la, nu-i asa, o ora de maxima audienta, pentru ca altfel nu e posibil. Isteria ei s-a transmis, cum era si firesc, prin multiplicare, la maximum, a tatismului de care "fomeia" nu duce lipsa nici cum. Si apoi razboiul este gata declansat. Ce Elena din Troia, ce Elena Lupescu, ce Elena Ceausescu (cum oare de toate femeile "fatale" poarta acest nume?). Barbati de stat, dar si de mers, s-au repezit spre albumele cu amintiri, sa rascoleasca in lada de zestre a bunicii, poate vor descoperi salvatorul biletel. Si cercetarile lor nu au ramas fara ecou. Un fel de stafeta a biletelelor a invadat Romania de care ne doare atata de mult sufletul, mai ales in campaniile electorale, cand ne intoarcem la electorat. Nici o zi fara un biletel pare sa fi devenit deviza actualilor politicieni, care, de dimineata pana a doua zi si iar de la inceput, fac gimnastica limbii cu o acuratete aproape socratiana (expresia vine de la Socrate si nu de la soacra, asa cum ar putea sa priceapa doamna de foc). Si noi, alegatorii, aflam, cu stupoare, cum ca biletelul roz este mai puternic decat biletelul verde, pe un post de televiziune, iar pe altul taman invers.
Oameni in toata firea, altfel onorabili familisti, posibil multi dintre ei buni sfatuitori ai nepotilor in plimbarile prin parc sau chiar mari campioni, pe strada lor, in campionatele de table, "s-au pus pe treaba" si isi ascut floretele, croite din lemn de tei, cu speranta ca trebaluiesc la sabiile de Toledo.
Tema cu bilete
