Cat Parlamentul, cu ajutorul Renatei Weber, aceasta ilustra avocata pentru drepturile anumitor oameni, cauta o cale sa impiedice pe Traian Basescu, sau pe oricine e mai iubit de popor, sa mai candideze vreodata, lasati-ma sa va intretin cu alte pierderi din aceasta saptamana, mai putin discutate. A murit Kurt Vonnegut jr, ale carui romane le-am dus acasa, cand lectorul nostru american, expulzat de Ceausescu pentru activitate antiromaneasca in 1988, a chemat studentii sa ne imparta biblioteca ca sa pastram cartile in circulatie. A murit si Boris Eltin, cu a carui fotografie pe un ziar cu caractere chirilice am convins pe beretele negre care ne arestasera in 1991, pe un ziarist american si pe mine, sub acuzatia ca eram spioni care incercam sa luam legatura cu arestatul Gorbaciov in Crimeea, ca puciul de la Moscova esuase. si a mai murit un profesor americano-israelian de origine romana care preda la ghinionista universitate Virginia Tech.
Cazul din urma merita discutat. Fiind in tara noastra in ziua tragediei, si comutand de pe CNN pe canalele locale, am avut impresia ca am picat din breaking news in plin concurs Mari Romani. Lipseau doar Gheorghe si Craioveanu, dar erau substituiti cu brio de o armata de prezentatoare agitate si sentimentale ca niste bulinute de sapun in extaz, care povesteau ca "romanul nostru" se comportase "eroic", ca presa locala scria despre sacrificiul "romanului" pentru studentii sai, ca "romanii din Virginia" se simteau mult mai "uniti dupa tragedie" si alte asemenea. Daca te uitai cu atentie la ce a facut raposatul pentru a capata post-mortem calificativul de mare roman, vedeai ca a supravietuit legilor rasiale ale regimului Goga, ca si holocaustului regimului Antonescu, ca a inventat avioane in timpul stalinismului, ca a plecat inainte de nebunia finala a lui Ceausescu, ca sa moara finalmente de glontul unui coreean dement in usa clase
