Romania nu iese din criza, indiferent de rezultatul referendumului din 20 mai. Traian Basescu nu va putea sa se bucure de o eventuala confirmare la vot. Va fi o victorie fara glorie, care il va mentine cu miinile legate pe Traian Basescu: Parlamentul nu se dizolva, premierul nu poate fi obligat sa-si dea demisia. Nici Parlamentul, mai ales cei care au votat pentru suspendare, nu va avea o cadenta fericita. Situatia este „inghetata“. Avem un „presedinte-vedeta“, care face bai de multime si vorbeste despre oligarhie si mafioti. Deja acest discurs este tocit.
Pina cind Traian Basescu nu va da exemple sau pina cind justitia nu va proba afirmatiile presedintelui suspendat, ne aflam pe un teren al imaginarului social. Lucram cu imagini, memoria colectiva inregistreaza „un luptator neinfricat“ in lupta cu „balaurul“. Carentele in judecata celor doi actori sociali, Parlamentul si Presedintele, sint evidente. A te plasa doar intr-o parte a balantei e cumva hazardat si nu tine cont de datele din teren ale disputei. Am avut, pe de o parte, un presedinte care s-a temut de suspendare sau, cel putin, nu si-a putut inchipui ca se va ajunge acolo, un presedinte care s-a razgindit, care a ezitat, care a tremurat. Traian Basescu a jucat la intimidare, a vorbit despre „demisie in cinci minute“, dar si despre „responsabilitatea parlamentarilor“ care pun in pericol viitorul Romaniei. Dupa votul de joi, 19 aprilie, presedintele Basescu a fost descumpanit. A tacut citeva ore si, intr-un fel, a cersit suportul popular. El s-a dus in Piata Universitatii tulburat de vot, fara o strategie clara, fara mesaj si fara idei. S-a complacut sa stringa miini si sa-l urce alaturi pe Theodor Stolojan, prietenul sau. Traian Basescu nu are, in acest moment, un proiect despre cum s-ar reconfigura comportamentul prezidential daca ar redeveni presedinte. Este un presedinte prizonier intr-un ima
