In Germania se traduce mult, dar nu se traduce tot. In Germania sint preferate anumite carti despre care se poate spune fara teama ca pot fi integrate intr-un curent de stinga. Iar acest curent are anumite teme predilecte, una dintre ele fiind multiculturalismul.

Mai mult, politica traducerilor in Germania se pliaza pe cerintele acestui mainstream ideatic si politic, care impune teme si abordari, marginalizind (incorect) existenta altor perspective asupra acelorasi fenomene si situatii. Factorii disturbanti, care ar putea clatina miturile deja bine inradacinate ale acestui stingism ce tine prim-planul culturii germane, sint ignorati cu seninatate pentru ca nu se doreste introducerea lor in dezbaterea (la moda) privind multiculturalismul si relatia Europei cu Islamul. „Dar poate e obisnuita atitudine de tip «appeasement» cea care cultiva retragerea din fata amenintarii totalitare, denumita cu placere «dialog»“, afirma Richard Wagner. Traducerea inerent imperfecta a textului original da totusi seama de obiectele de referinta ale autorului originar din Banat (regiune stereotipal multiculturala la nivelul discursului contemporan).

Richard Wagner este, fara doar si poate, un observator avizat al tendintelor si realitatilor editoriale germane. Dar problemele catre care tinteste el depasesc simpla constatare a unei stari de fapt privind ce se scrie si ce se traduce in Germania. in subtext si in supratext deopotriva se remarca retinerea fata de politicile multiculturale si ingrijorarea fata de caracterul iliberal al Islamului si coabitarea autodistructiva a culturii europene cu cultura islamica. Autodistructiva pentru cea dintii, desigur.

Dintru inceput trebuie sa recunosc ca nu i-am citit nici pe Serafin Fanjul si nici pe Neil Bissoondath. Din cu totul alte motive decit in Germania, nu-i gasim tradusi nici in romaneste. L-am citit insa pe Wil