Revolta fata de puterea si abuzurile Parlamentului poate ajunge mult mai intensa decit antipatia pentru manierele discutabile si defectele omenesti ale lui Traian Basescu. Intr-o masura mai stridenta decit se anticipa, parlamentarii au intrat, total, in jocul propus de Traian Basescu. Este un razboi fara nuante, fara parti neutre, fara arbitri. Sa stai pe margine pare o lasitate, sa nu te pronunti miroase a prostie. In noul context, miza referendumului nu mai este readucerea presedintelui suspendat in functie. Va conta modul in care va reveni: purtat pe brate sau reprimit protocolar si tolerat in rindul politicienilor?
Din ceea ce a vazut electoratul intre 2000 si 2004, PSD nu a inteles nimic. La Primaria Capitalei a fost aceeasi reteta. Traian Basescu s-a priceput de minune sa joace cartea victimei, a omului care nu se da batut. Acolo s-a creat mitul invulnerabilitatii si acum trece printr-o etapa de reconfirmare. Pas cu pas, isi construieste postura unui sfint crestin, victima celor 3-2-2, "numarul rau pentru Romania". Asa cum a amintit-o in Piata Constitutiei, ii convin comparatiile cu Sf. Gheorghe in lupta cu "balaurul", atitudine si misiune la care a sperat de cind a ajuns la Cotroceni, unica postura in care adrenalina ii completeaza pe deplin capacitatile intelectuale.
De o parte avem pur si simplu "ura", nu "ratiunea". Ura irepresibila a facut ca actiunile parlamentarilor din ultimele zile sa credibilizeze cu totul motivele presedintelui suspendat in privinta renuntarii la demisie. Putem spune acum, fara sa fim acuzati de naivitate, ca modificarea legii alegerilor prezidentiale, pentru a se interzice candidatura unui presedinte suspendat, era o intentie mai onorabila pe linga ceea ce a facut Parlamentul in zilele ulterioare. Stabilirea datei referendumului intr-o zi de simbata, interzicerea timpilor de antena la televiziunea si radioul public, posib
