Pe unii oameni ii intalneşti la tot pasul, dar nu-ţi produc nici o impresie. Pe alţii ţi-i aminteşti, i-ai iubit, ţi-au fost alături la bine şi la rău.

In urmă cu 15 ani le-a fost imposibil să fie impreună. Soarta n-a vrut cu nici un chip să le ofere vreun zambet, o clipire de gene, ceva S-au intalnit din cand in cand, fără ca tensiunea dintre ei să se elibereze cu adevărat. Da, vorbeau mereu la telefon, lucrurile dintre ei erau de mult puse la punct, deşi oficial le mergea bin e erau căsătoriţi amandoi.

Instinctul şi dorinţa i-au indemnat să se vadă intr-o zi de primăvară, cand liliacul chefuia pe străzile oraşului alături de lalele, lăcrămioare şi castanii din parcuri. Aceeaşi soartă a hotărat să nu le lase bucuria degustării buzelor fremătande. Apartamentul prietenilor cărora le-a fost milă de ei era ocupat de o rudă sosită de cu seară din provincie. Şocul a fost mai mult retoric.

Au sorbit o cafea, discutand situaţia precară a politicii din ultima vreme, şi s-au despărţit politicos, cu părere de rău. Mai tarziu, telefonul ei a sunat disperat. "Da", a răspuns ea. "Iubire, aş vrea să-ţi spun la ce mă gandeam acum", ingăimă el. "La ce?". "La faptul că astăzi ai fost ca prăjitura superbă din vitrina cofetăriei mele, cu multă frişcă, insiropată. Din păcate n-am reuşit să mă infrupt, aşa că am rămas cu gandul la tine. Am fost din nou copil şi n-am avut suficienţi bani ca să-mi permit să te cumpăr". Pe unii oameni ii intalneşti la tot pasul, dar nu-ţi produc nici o impresie. Pe alţii ţi-i aminteşti, i-ai iubit, ţi-au fost alături la bine şi la rău.

In urmă cu 15 ani le-a fost imposibil să fie impreună. Soarta n-a vrut cu nici un chip să le ofere vreun zambet, o clipire de gene, ceva S-au intalnit din cand in cand, fără ca tensiunea dintre ei să se elibereze cu adevărat. Da, vorbeau mereu la telefon, lucrurile dintre ei erau de mult puse la