Foarte multe din lucrurile pe care le vedem la televizor vorbesc despre moarte. La emisiunile de ştiri, ea este personajul principal. Ni se arată accidente, asasinate, atentate, execuţii sau catastrofe naturale. Peste tot, oamenii sînt transformaţi într-un număr. Număr de morţi şi de răniţi. Accidentele au atîţia morţi şi atîţia răniţi (de regulă pînă în zece), atentatele au victime de ordinul zecilor sau, cînd sînt puse la cale de organizaţii teroriste internaţionale, de ordinul sutelor sau chiar al miilor, catastrofele naturale sar direct la sute şi la mii. Numărul 1 este rezervat de obicei vedetelor. Acestea pot fi executate, ca Saddam, pot muri în accidente, descrise de fiecare dată ca "tragice", sau pot "trece în nefiinţă" de bătrîneţe sau în urma unei boli.

Avem, de exemplu, un nebun, pe de-o parte, şi 32 de oameni ucişi de el la Virginia Tech. (Puţini, ar spune unii, obişnuiţi cu cifrele vehiculate la breaking news.) Unu este criminalul - devenit şi el, cu această ocazie, vedetă mediatică. Ceilalţi sînt luaţi la grămadă şi, oricum, în cazul lor, al oamenilor de rînd, impresionează doar numerele mari. Nu numai în emisiunile informative moartea este cap de listă în distribuţie, ci şi în cazul producţiilor de divertisment, al filmelor în special. Aproape că nu mai există film în care să nu vedem cel puţin o armă. Iar arma apare ca să fie pusă la lucru, desigur, să ucidă. Cînd "se odihneşte" în tocul ei, la brîu sau în mîna personajului, ea e un accesoriu trendy. Arma a devenit în filme o podoabă cool, un obiect frumos şi fascinant, care sporeşte admiraţia pe care o are publicul faţă de vedetă.

Unii ar putea considera normală o astfel de prezenţă a morţii la televizor, din moment ce ea face parte din realitate, din lumea noastră. Frecvenţa acestui subiect nu poate decît să ne obişnuiască cu ceva cu care şi noi înşine o să ne confruntăm la un momen