- Cultural - nr. 83 / 2 Mai, 2007 Marginalii
MARATONUL LITERAR Dorinta de promovare a lecturii e o obsesie frumoasa a celor care stiu care e pretul (corect) al cititului. Cum nu exista scriitor ideal, nu exista nici cititor ideal. Nici unui scriitor insa nu-i este indiferent cine e cititorul sau, cum e citit/receptat, ce impact au cartile sale asupra cititorilor. Cat timp mai poate fi alocat astazi lecturii e o alta problema care isi cauta argumente. De ce sa citim, cand putem sa stam cu telecomanda in mana, lenesi, pe o canapea, motaind, tresarind la povestile de dragoste ale lui Mircea Radu, la gesturile (surpriza) ale Andreei Marin, la icnetele lui Radu Negru etc. etc. Iar daca citim, ce citim si cat citim, ca sa nu ne apuce toropeala, sa nu adormim cu cartea pe piept si cu ochelarii pe nas?! Un librar imi spunea zile trecute ca la nivel de judet se vand carti de un miliard (vechi) pe luna. Nu e mult, dar nici nu e putin. Librarii nu ne spun insa ce carti au vandut, fiindca nu e totuna daca vand carti cu subliteratura sau vand carte de calitate. Oricum, important este ca se si citeste, iar in ceea ce priveste gusturile, alegerea cititorului, e greu de intervenit ferm, pentru ca gusturile nu se formeaza peste noapte, iar responsabilitatile pentru acestea trec si prin familie, scoala etc. Cata vreme se cumpara carte, mai inseamna ca in unele case mai exista un mic sanctuar numit biblioteca, i se mai da o sansa cartii, admitand ca prea putini sunt cei care cumpara carte pe post de bibelou sau ca sa-si impresioneze prietenii cu cartile din... dotare. Am vizitat o expozitie de carte, iar unul dintre vizitatori se arata revoltat ca nu arata prea bine cartile, sunt uzate, au coperti patinate de vreme. N-a inteles personajul nostru ca era trist daca acele carti aratau ca noi, pentru ca intr-o astfel de situatie e probabil ca ele sa nu fi fost citite, ceea ce pentru