Sala Oglinzilor a devenit neincapatoare in seara de 26 aprilie, cind s-au decernat Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania. Nu e doar un fel de a spune ca publicul era numeros: pur si simplu, locatia aleasa pentru eveniment n-a fost una prea inspirata. Juriul, prezidat de Gabriel Dimisianu si format din Cornel Ungureanu, Dan C. Mihailescu, Daniel Cristea-Enache si Mircea A. Diaconu a selectat cele mai bune aparitii editoriale din 2006.

Cu citeva minute peste ora stabilita pentru inceperea Galei Premiilor USR 2007, Sala Oglinzilor era ticsita de lume. Se ocupase chiar si culoarul dintre sirurile de scaune, nu mai puteai nici iesi, nici intra. Nici respira, de altfel. in fata mea statea o doamna in virsta pe care o vad pe la toate lansarile, mereu cu o plasa plina cu ziare, raspindind in jur un miros pregnant de camera neaerisita.

Cind tocmai ma pregateam sa bombanesc in gind ideea de a chinui treizeci de oameni intr-o sala atit de mica, fara ventilatie, amfitrionul galei, Nicolae Manolescu, anunta ca initiativa le-a apartinut celor de la TVR Cultural, partenerul lor de imagine. imi vine sa zic, de ciuda sau doar din malitiozitatea mea proverbiala, ca televiziunea cu pricina abia se descurca onorabil cu propria ei imagine, darmite sa-i „coafeze“ si pe altii. Sala, pe care o stie toata lumea, e superba, potrivita pentru o lansare cocheta dar nu pentru un eveniment de amploarea celui in discutie. in fine, plasma pe care o voce necunoscatoare de limbi straine anunta nominalizarile la fiecare categorie a fost o idee buna. Trec peste faptul ca numele lui Michel Houellebecq a ajuns, in pronuntia neaosa a voice-over-ului, ceva de genul „hulebec“. Uniunea are in mod sigur nevoie de un PR care sa-i lustruiasca imaginea, mai ales acum, intr-o epoca substantial confiscata de dictatura imaginii. Daca neglijeaza acest aspect, risca sa ramina anchilozat in acee