Meritele lui Lucian Blaga (1895-1961) ca profesor de filosofie, academician ori membru al corpului diplomatic au fost unanim recunoscute de biografii sai. Insa debutul acestuia in diplomatie a fost prezentat cu zgarcenie.
Primul contact al lui Lucian Blaga cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE) dateaza din 28 decembrie 1921, cand poetul i-a scris ministrului Gheorghe Derussi, rugandu-l sa-l numeasca in functia de cancelar la consulatul Romaniei din Paris. Blaga si-a argumentat cererea prin faptul ca ar fi progresat din punct de vedere literar daca ar fi intrat "in contact cu Occidentul". In aceeasi zi, G. Derussi si-a pus rezolutia pe solicitarea poetului: "Recomand calduros numirea (...), mai ales ca la Paris nu avem, inca, un ardelean". Pentru numirea lui L. Blaga, Alexandru Vaida Voevod (1872-1950) a intervenit personal la premierul Ion I.C. Bratianu (1864-1927), prin Raportul cu nr. 863. In acest context, la 5 ianuarie 1922, G. Derussi l-a informat pe Regele Ferdinand (1914-1927) ca in cadrul Ministerului Afacerilor Externe avea liber un post de cancelar, propunandu-l pe L. Blaga pentru investirea in functie. Regele Ferdinand l-a numit cancelar pe L. Blaga, incepand cu 1 ianuarie 1922, prin decretul cu nr. 76/ 5 ianuarie 1922.
Lucian Blaga a fost informat, sase zile mai tarziu, de numirea pe post si invitat sa se prezinte la minister pentru depunerea juramantului de credinta si primirea atributiilor functiei incredintate. Cu toate astea, nu s-a prezentat sa depuna juramantul, informandu-l pe G. Derussi, la 16 ianuarie 1922, ca, fiind bolnav, nu se putea deplasa de la Cluj la Bucuresti. In aceasta situatie, Blaga a solicitat un concediu medical pana la 15 aprilie 1922, anexand o adeverinta medicala, semnata de doctorul Constantin Stanca, seful Clinicii de Obstetrica-Ginecologie din Cluj, din care rezulta ca suferea de... anemie, cauzata de o "gripa
