- Diverse - nr. 89 / 9 Mai, 2007 Se pare ca la noi, odata cu vremurile si orientarea politica interna si/sau externa, se schimba multe lucruri. Se schimba si sarbatorile sau semnificatia lor este deturnata. Astfel, 9 Mai a devenit mai mult ziua omagiala a Uniunii Europene si multi uita ca aceasta data ar trebui sa marcheze, in primul rand, proclamarea Independentei de Stat a Romaniei. Intelegem greu ca vom fi cu adevarat europeni numai in masura in care ne vom mentine, ne vom apara si ne vom impune valorile nationale. Daca nu, vom fi o mica pa(s)ta cenusie si diforma in acest extraordinar mozaic national si cultural european. Independenta Romaniei a constituit o treapta necesara in edificarea si consolidarea statului national unitar (care, unora, le sta ca un os de peste in gat, ca de altfel si articolul 1 din Constitutie), fiind precedata de Unirea Principatelor (24 Ianuarie 1859) si ajungand la desavarsire prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. In randurile de fata ne propunem ilustrarea felului in care acest act istoric, declarat de Parlamentul tarii prin cuvantarea ministrului de externe de atunci, Mihail Kogalniceanu, in memorabila sedinta din 9/21 mai 1877, infaptuit apoi pe calea armelor in luptele de la sud de Dunare (Grivita, Plevna, Rahova, Smardan), a fost reflectat in cele mai raspandite, mai insemnate si mai credibile publicatii ale acelei perioade. Pentru aceasta, am apelat la o lucrare colectiva editata sub coordonarea dlui Ionel Gal, director general al Arhivelor Statului, intitulata Independenta Romaniei. Documente (Editura Academiei, Bucuresti, 1977, volumul III, Presa straina). Presa occidentala a fost extrem de sensibila cat priveste problema orientala, "butoiul de pulbere" care era (si care, din pacate, a ramas pana in ziua de astazi!) Peninsula Balcanica. Intr-un amplu studiu din iunie 1876, "Revue Britannique" de la Bruxelles analizeaza prog