Vinerea trecuta, BNR a surprins piata monetara cu un exercitiu la care a recurs foarte rar incepand din 1997. Iar din 2002 nu l-a mai practicat deloc. Pana in ultima zi bancara a saptamanii trecute, cand BNR a recurs la o "injectie" de lichiditate. O schimbare de macaz neasteptata.
In fapt, bancile au fost invitate sa faca un "targ" cu Banca Centrala. Un "repo": cumparari reversibile. In schimbul unei injectii de lichiditate
(3 miliarde de lei, bani de care sistemul bancar avea nevoie). BNR a cumparat de la banci titluri de stat si certificate de depozit. Desigur, potrivit regulilor aplicate in astfel de tranzactii, bancile angajandu-se ca la un termen dat (in acest caz - o saptamana) sa restituie banii imprumutati, plus dobanda, pentru a-si rascumpara activele.
Asadar, titlurile de stat si certificatele de depozit nu au fost aduse la BNR in garantie, ca in cazul creditelor "colateralizate" cu active. Ele si-au vandut activele catre BNR, urmand sa le rascumpere ori... sa le piarda. Daca nu-si onoreaza datoria.
Pana vineri, BNR obisnuise bancile sa le ia si nu sa le dea. De mai multa vreme se spune: "Banii din bancile comerciale ajung in subsolurile BNR in loc sa fie folositi in procesul de finantare a economiei". Desigur, ideea cu "subsolurile BNR", unde ar fi ingropata o parte a banilor din bancile comerciale, e metaforica. In fapt, se face trimitere la doua canale prin care BNR absoarbe - incepand cu 1997 - surplusul de masa monetara din bancile comerciale: depozitele de la BNR si rezervele minime obligatorii, in lei si in valuta.
Repros de inteles, intr-un fel, pentru ca banii sunt facuti sa circule. Doar asa pot fi inmultiti. Ce te faci insa cu banii care, pusi in circulatie, in loc sa fie inmultiti ajung fie in gaurile negre din economia reala, unde sunt inghititi, fie in preturi, unde produc inflatie ? BNR aduna lichiditate in depo
