Pe Marius Babias l-am cunoscut in toamna lui 2004, la o prelegere sustinuta la Centrul Goethe din Iasi, care avea ca tema proiectul realizat impreuna cu Florian Waldvogel la Essen1. in prealabil ii citisem citeva texte, iar Subiectivitatea-marfa, prima carte tradusa in limba romana la editura Idea, mi se paruse greu de inteles. Nu atit prin densitatea aparatului conceptual al cartii, ci mai ales prin aceea ca subiectul ei imi era strain. in particular, acesta este momentul care a produs pentru mine „revolutia copernicana“ in ceea ce priveste conceptia despre statutul artei.

Daca pina atunci sustineam crezul romantic al autonomiei artei si a domeniului esteticului, prin Subiectivitatea-marfa am luat cunostinta pentru prima data de teza despre legatura indisolubila dintre evolutia artei contemporane si ideologiile din spatele dinamicii societatii. Atunci cind aceasta carte a fost lansata la Bucuresti, artistul Dan Perjovschi spunea ca, in lipsa unei culturi a criticii, in Romania era nevoie de aceasta carte ca de aer. intr-o societate infestata de un comunism al nationalismului mesianic, deci de un comunism mai degraba „de dreapta“, era nevoie de o asemenea carte care sa ofere sursa unei veritabile critici.

Am avut apoi sansa de a lucra cu Marius Babias la Bienala de Arta Contemporana Periferic 7 din Iasi. in acest interval de timp am inteles faptul ca pentru teoreticianul german de origine romana nu exista linie de demarcatie intre teorie si practica. Mai clar spus, am ajuns la concluzia ca activitatea sa curatoriala, tipul de arta propusa si artistii pe care ii promoveaza vin in continuarea demersurilor sale teoretice si presupun articularea unei conceptii critice despre lumea in care traim.

Urmatoarele rinduri se erijeaza intr-un eseu de exegeza a tematicii pe care Marius Babias o abordeaza. Ca eseu, aceste rinduri isi pastreaza au