Episodul 4. Ariadna
O stare de panica o potopeste pe Marga Ordeanu, aducandu-i lacrimi in ochii inchisi. Prin pleoape o vede pe Marga din studentie, intinsa vremelnic pe un pat de spital. Raul Holbanu se invarteste in apropierea patului, incurcat.
- E bine, Marga, s-a terminat, gata, am scapat... ai scapat de grija! Noroc cu Mihai Badea!
Marga intinde mana inspre el.
- Raul, fiarele alea metalice scarboase..., iscodindu-mi trupul pe dinauntru...
- Ssst, taci, iubito, nu te mai gandi la asta!
Marga deschide ochii. Nu se mai gandeste la asta. Si-l scoate pe Raul Holbanu din minte. Raul Holbanu a parasit-o.
Se gandeste, in schimb, la ultimele luni. Isi pipaie burta si nu-i mai simte greutatea, fizic, dar o resimte inca, foarte pregnant, in memorie. Isi aduce aminte cum isi pipaia intruna, speriata, pantecele in noaptea nesfarsita pe care a petrecut-o la capataiul mamei ei, in urma cu cateva luni. Era toamna. Isi aduce aminte, deodata, cu o strangere de inima, de fotografiile si actele pe care le rasfoise in urma cu cateva zile... De ingrozitoarea descoperire...
Deodata, usa este data de perete cu putere. O sora tanara, bruneta si chipesa, intreaba cu glas incolor:
- Cine-i doamna Ordeanu?
Marga se ridica in capul oaselor, speriata:
- Eu! S-a intamplat ceva cu copilul?
- A, nu, nici pomeneala! Va mutati de-aici, doar. Va rog sa va strangeti lucrurile!
Marga se ridica si isi aduna in graba putinele bagaje. Deodata tresare:
- Si halatul? Trebuie sa-l dau inapoi?
- Nu, nici pomeneala! raspunde sora, dand din maini a lehamite. De altfel, e cam jerpelit, adauga ea, dupa o examinare sumara din priviri. O sa spun sa v-aduca altul nou, coboara ea vocea, pe un ton complice.
- A revenit cumva doctorul Badea? intreaba Marga nedumerita, ducandu-si mana la frunte.
- A, nu, nu