Unul dintre avantajele - relative - ale participarii la emisiuni televizate este acela de a-i auzi pe guvernanti off camera. Dupa emisiune ori in pauza publicitara sunt cuprinsi de un adevarat verbiaj. Una dintre concluziile mele e ca membrii actualei clase politice au pierdut aproape orice contact cu faptele. In ultimele luni, am detectat o tema noua in aceste discursuri private: viitorul luminos al formatiunilor pe care le reprezinta. Un domn de la PNL care spune ca e sociolog mi-a explicat, blazat, cu niste foi trase la imprimanta, cat de stabil e partidul dumisale. Partid care, zilele trecute, a coborat pentru prima data in sondaje sub 10%. Premiul pentru hipnotism il merita insa socialistii. In repetate randuri am fost asigurat ca partidul creste precum coca de cozonac, impulsionat de greselile celor de la guvernare. Mi s-au prezentat teorii si calcule politice subtile. Rezultatul? Trei sondaje succesive plaseaza acum PSD sub 20% - unul din ele chiar la 14%, adica nici jumatatea scorului din 2004. E clar ca partidul e pe cale sa se sinucida electoral in fum de gratare. Zilele trecute, un alt socialist imi relata, mesmerizat, cum vor face ei guvern monocolor dupa urmatoarele alegeri. Nici nu a sesizat cand l-am intrebat cum poate avea o majoritate in parlament o formatiune care aduna doar 15% din voturi. E limpede ca asistam la falimentul moral si organizational al unei parti a spectrului politic romanesc. Mai precis, asistam la falimentul stangii locale. Nici stanga europeana nu se simte prea bine dupa un sir de infrangeri electorale care a culminat cu victoria conservatorului Sarkozy in Franta. Dar (r)evolutia din Romania are o semnificatie aparte. Pentru a o descifra, permiteti-mi o digresiune teoretica. Nu toate sistemele economice sunt egale. Unele sunt, in mod evident, mai performante ca altele. Daca discutam la modul general despre "modele economice", sesi