Nimeni nu mai munceste in tara asta, nu ca ar fi muncit vreodata. Dar acum toata lumea sta cu urechea ciulita la radio si cu bunghiul pe televizor sa vada ce prostii mai zice Tariceanu, ce minciuni mai scoate Voiculescu si ce atacuri mai porneste Basescu. Referendumul vine, vine, calca totul in picioare. Intr-o tara in care totul este de furat si, evident, se fura, era culmea ca un jaf de referendum sa nu fie ciordit cu tot cu fulgi. Cel putin asa vorbeste lumea. Lumea din PD, ce-i drept, dar de ce nu i-as crede pe cuvint? Hmm, nu cred ca referendumul va fi furat cu autocarul, asa cum s-a procedat la alegerile din 2004. Nici turismul electoral nu cred sa aiba succes la acest referendum, asa ca baietii destepti din PSD, PNL, PC si UDMR s-au gindit ca daca nu pot fura voturi
macar sa-i faca pe votanti sa-si fure singuri votul. Adica sa-l transfere dintr-o tabara in cealalta. Pai, ati vazut cit de ambiguu este formulata intrebarea de la referendum? Aia care NU il mai vor pe Basescu trebuie sa puna stampila pe DA, iar cei care il sustin pe marinar trebuie sa zica NU. Ce tara timpita. Daca il urasti pe unul, trebuie sa-l aprobi, adica sa-i zici DA, iar daca il apreciezi e musai sa-i zici (re)negi. Ce ne mai miram insa atita vreme cit intrebarea pentru referendum a fost gindita de un oltean, la Geoana ma refer. Ia sa facem un mic exercitiu de imaginatie. Sa presupunem ca sintem in data de 19 mai, iar afara este referendum. Ne aflam undeva la tara, in judetul Braila, in incinta unei sectii de votare. Nu ne poate vedea nimeni, asa ca asistam linistiti, cu miinile in buzunare, la ce se intimpla in jurul nostru. Intr-o cabina de vot intra o baba sa voteze. Si cind sa dea cu stampila, biata femeie se pierde cu firea. Si striga prin perdea, cerind ajutorul unui observator - nu-i asa? - independent, care-i zice: "Mamaie, pai matale ce vrei? Il vrei pe Basescu?". "Da",
