In catalogul perfect redactat şi luxos tipărit al unei renumite Case de licitaţii de artă din Anglia, numele pictorului Vincent van Gogh e scris aiurea, cu litere de-o şchioapă, Vincent van Gohgh.

In catalogul perfectredactat şi luxos tipărit al unei renumite Case de licitaţii de artă din Anglia, numele pictorului Vincent van Gogh e scris aiurea, cu litere de-o şchioapă, Vincent van Gohgh. La banii pe care-i cheltuieşte faimoasa casă de aucţiuni cu catalogul, eroarea e impardonabilă. E de neimaginat şi totuşi s-a intămplat. Din care cauză imi pun intrebarea dacă nu cumva acesta va fi fiind numele adevărat al artistului, adică van Gohgh. Am ştiut, carevasăzică, pănă acum că-l chema van Gogh, iar englezii au descoperit că numele olandezului trebuie scris altfel. Aici se aplică zicala: cui are, aceluia i se mai dă. Prestigiul casei, in ciuda faptului că numele lui van Gogh e cunoscut de toată lumea, imi impune să găndesc că toată lumea e in greşeală. Bogăţia ne afectează judecata. La bogaţi şi prostiile fac autoritate. Cum să crezi că prezentarea unui tablou, care se vinde cu mai multe milioane de euro, ar putea ingădui o asemenea gogomănie. Ei, uite că ingăduie!

Tăriceanu şi Băsescu, folosind in discursuri in mai multe rănduri cuvăntul popor. Sunt nesiguri, parcă l-ar rosti pentru prima oară intr-o limbă străină şi se tem să nu-l pronunţe greşit. Merg din aproape in aproape şi abia după mai multe reveniri zic hotărăt şi cu toată gura popor. Şi cănd te găndeşti că, pănă nu de mult, orice neisprăvit se socotea indreptăţit să strige poporul meu, acest popor, poporul nostru... Sfiiciunea celor doi politicieni nu vine din refuzul demagogiei, fiindcă numai dedemagogie nu duce lipsă discursul dumnealor, ci din distanţa pe care o au faţă de interesele imediate ale poporului. Le e oarecum jenă să vorbească apăsat şi clar de ţară, patrie, neam, popor. Se boieriră