In data de 28 aprilie, Universitatea Sapientia din Miercurea Ciuc a organizat, sub inaltul patronaj al Centrului Cultural al Republicii Ungare la Bucuresti, un colocviu international – nu de mare anvergura, dar substantial – dedicat „Imaginii maghiarului in cultura romana“ si invers. Din pacate, specialistii in cultura romana n-au prea onorat invitatia organizatorilor, motiv pentru care, de la un moment incolo, s-a si renuntat la traducerea sincrona, dezbaterile desfasurindu-se exclusiv in maghiara.
Abordarile romanesti, putine cite au fost, s-au axat in general pe romanele lui Liviu Rebreanu, pe cind cele maghiare au fost nu o data spectaculoase, cu o mare doza de inedit chiar si pentru istoricii literari avizati. Audienta a lasat si ea de dorit, fiindca apropierea minivacantei de la inceputul lunii mai a golit (si) amfiteatrele universitatilor harghitene. Dincolo, insa, de aceste inconveniente circumstantiale, colocviul – care se va finaliza prin editarea prezentarilor intr-un volum – a fost foarte incitant, inaugurind o serie pe care organizatorii si-ar dori-o continuata peste doi ani, cu o distributie etnica mult mai echilibrata ca acum.
in mod inevitabil, dezbaterile au atins temele nevralgice ale conlucrarii culturale romano-maghiare, pe care toti participantii au resimtit-o ca fiind mai vie pe vremea vechiului regim (!!), relatiile interpersonale mai avizate de atunci fiind inlocuite in zilele noastre cu o deferenta concesiva, circumspecta, care frizeaza dezinteresul. Aproape toti „combatantii“ au invocat necesitatea articularii unor programe comune transfrontaliere, cei cu stagiu in diplomatie (Borsi-Kálmán Béla, de pilda) fiind de parere ca cele doua tari nu se folosesc nici macar simbolic de potentialul financiar asigurat de primirea Romaniei in Uniunea Europeana. Pentru a remedia formalismul minimalist al conlucrarii de acum e ne