E din ce in ce mai greu sa te mentii obiectiv in privinta referendumului. Mai ales acum, ca cele doua tabere se dedau, din nou, la organizari „grandioase“ de mitinguri, la carat membrii de partid cu autocarele si la obisnuitele „vorbe grele“ aruncate peste fileul presei. Pe cine sa mai crezi, cind toti se comporta cu acelasi aplomb al conducatorului de turma, al celui ce vrea sa smulga voturi cu orice pret? Deja nu se mai bat in sondaje, se bat in numar de participanti la serbarile cimpenesti cu iz de vinatoare de emotii electorale.
Daca privesti, insa, la contextul mai larg, parca reusesti sa te lamuresti cumva. Parca nu-ti miroase a bine – sau iti miroase a stricat – concedierea sefului directiei a doua din DNA, directia ce se ocupa de dosarele din politica; parca, in lumina acestui gest, ministrul Justitiei incepe sa semene cu o marioneta aflata in miinile cui nu trebuie.
Tot asa, nici gesturile interimarului Vacaroiu nu prea te conving. Acesta a ignorat anuntul facut de Parchetul General, conform caruia ministrul Nagy este, in mod oficial, urmarit penal. in acest context, presedintele este obligat de lege sa-l suspende pe ministrul in cauza. Aiurea. Nicu Vacaroiu a nimerit, oricum, din greseala in functia respectiva: aerul de personaj caragialesc (stim noi care...) nu l-a parasit nici acum, cind pe umeri ii apasa aceasta mare responsabilitate. PSD l-a trimis pe Vanghelie in Spania, intr-un gest delirant de infantilitate politica. S-o fi uitat PR-ul partidului in sondaje, o fi vazut: locul intii, Basescu, locul doi, Becali, si ce si-o fi zis: „ne trebuie si noua unul din popor“. Si, intr-adevar, Vanghelie e din popor, insa de undeva de dincolo de marginea lui, de acolo unde se aduna nerozii si analfabetii. Asta da jignire la adresa acestei natii: sa presupui ca unul ca Vanghelie ar putea sa-i seduca simturile si sa-i adoarma constiinta.
