Un foarte inchegat concert-spectacol cu Peer Gynt de Grieg si Carmina Burana de Carl Orff a fost prezentat, cu prilejul Zilei Europei, la Opera Nationala din Bucuresti. in timp ce circulatia era intrerupta pe Bulevardul Magheru, dupa cum se putea vedea foarte clar pe micile ecrane. De ce? Foarte simplu: pentru a face loc defilarii fanfarelor militare si majoretelor civile din 13 tari, asa incit un nou slagar ce strabate ca un fior Romania – precum vocea lui Joseph Schmidt „Alles Welt“ –, „Huo! Huo! Huo!“, sa ajunga la inimile romanilor si mai putin in mintea lor.
Ma simt obligata sa amintesc de concertul de la Opera, cu un Florin Piersic in mare verva egolatra, nostalgic-amintirista, depunind marturie despre cei 50 de ani de cariera si cei 100 de la moartea marelui norvegian-european care a fost Edvard Grieg. Un spectacol coerent si atent lucrat, sub bagheta dirijorului Iurie Florea. Cu orchestra la vedere de aceasta data, iesita din ascunzisurile fosei. Mereu ma gindesc la acesti muzicieni de „subterana“ si la dirijorii de opera care cu un ochi ar trebui sa-i urmareasca pe membrii orchestrei, si cu altul sa vada ce se petrece pe scena. Pe linga zbenguiala lui Piersic – si cind trebuie, si cind nu, el „interpretaza“ un rol, chiar si pe al sau, are o anume afectare, mie personal imi displace, dar o doamna din fata mea striga din toti rarunchii „Bravo, Florine!“, semn ca vedeta din filmele cu haiduci are inca destui admiratori – a fost si minunata voce a Feliciei Filip. Cristal curat, as putea adauga, care s-a lasat elegant sedusa de jucauseniile zburdalnicului june-prim septuagenar.
Aventurile norvegiene au fost urmate de cele ale solistilor Mihaela Stanciu, Iordache Basalic si Valentin Racoveanu, care, alaturi de corul operei, au facut sa sune majestuos acordurile Carminei Burana. O muzica devenita extrem de populara chiar si pentru una ca