Cronologia, acest salvator fir al Ariadnei, ne scoate si de aceasta data din impas.
inainte de a fi asociat/evaluat/definit in sute de mii/milioane de euro, fabulospiritul a trait in cel mai pasnic, banal, netentant mod cu putinta, inconjurat de carti, reviste, eseisti, oameni politici, scriitori, presedinti de stat. Imaginea acestei „virste“ e la indemina tuturor pe site-ul www.brandingromania.ro (cca. 400 semnalari), forum deschis si persoanelor fizice/publice si institutiilor, forum unde, intre altele (remarcabila initiativa!), sint puse in circulatie titluri importante din bibliografia domeniului, intrat destul de recent in constiinta opiniei publice largi din Romania.
Gasim aici conferinta (din 2005) prin care Bill Clinton incearca sa raspunda la intrebarea „Cum se construieste reputatia unei tari“ sau cea, rostita tot, in 2005, serie organizata de revista Cuvantul, de Horia-Roman Patapievici, meditind, intre altele, si asupra locului pe care il ocupa in societatea moderna „institutia vinzatorului de fantasme“.
Putem reciti mult discutatul eseu al lui Mircea Cartarescu, Sentimentul romanesc al isteriei, alaturi de puncte de vedere semnate de Sorin Antohi, Barbu Brezianu, Lucian Mindruta, Costi Rogozanu, Marius Tuca, Robert Turcescu, dar si de reprezentanti ai Institutului de Politici Publice, ai Grupului de Initiativa Pentru Promovarea Romaniei (GIPIR) s.a.m.d. Si tot aici descoperim (Brandingromania,15 mai 2006) „Specificul national: curat murdar!“ „citeva consideratii lucide asupra comportamentelor sociale si marketingului cultural“ de Lucian Georgescu, articol aparut initial pe site-ul www.iqads.ro la 7 noiembrie 2005 si republicat cu permisiunea autorului. Una dintre premisele studiului: „Nu avem nimic care sa valideze celebra sintagma specific national. Nici sarmaua, nici ciorba de burta, nici mititeii, nici macar mamaliga n
