Recent, Palatul Cantacuzino (elegant edificiu, situat pe Calea Victoriei, cunoscut ani la rind sub denumirea „casa Enescu“ – desi maestrul a locuit doar in cladirea din spatele impozantei constructii –, care a fost donat apoi de catre sotia sa, Maruca Cantacuzino, devenind lacasul Uniunii Compozitorilor si, firesc, al Muzeului Enescu) a fost inclus pe lista Patrimoniului Cultural European. Evenimentul a fost marcat printr-o succesiune de manifestari cu multiple semnificatii, urmarite de un public select, extrem de numeros. in deschidere, ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, si Ambasadorul Donato Chiarini, reprezentant al Comisiei Europene la Bucuresti, au rostit alocutiuni prin care au subliniat importanta recunoasterii „casei cu lei“ ca monument de interes european, alaturi de Ateneul Roman, complexul Brancusi de la Tg. Jiu si Cetatea Histria. Actualul presedinte al Uniunii, muzicologul Octavian Lazar Cosma, s-a referit la istoria Palatului, la perioada in care Enescu si sotia sa au locuit in acel spatiu, la destinul celor doua institutii pe care le gazduieste, legate fundamental de numele si personalitatea Maestrului.

in „depozitul“ Palatului se afla, intre altele, si celebra sa vioara Guarneri, recent restaurata, despre care, cu putin timp in urma, ministrul Culturii afirma ca va fi incredintata pentru o perioada limitata unui solist de real talent, desemnat printr-un concurs ce se va organiza, probabil, ca si pentru mult discutatul Stradivarius-Elder-Voicu, in cadrul Festivalului Enescu din aceasta toamna. Muzicologul Laura Manolache, director al Muzeului, a citat un fragment din interviul in care insusi muzicianul considera ca vioara „n-are poate o putere covirsitoare, in schimb, are o mladiere extraordinara, care are darul sa ma incalzeasca – scoate vioara mea vibratiuni cari corespund de minune starilor mele sufletesti“. Deloc intimplator, dupa