Pozitia Germaniei in centrul Europei produce dintru inceput o situare in intermediaritate. Asta spune ceva despre semnificatia Germaniei, dar si despre dilema sa. Uneste si desparte totodata. Daca are loc o apropiere de una dintre parti, se incearca delimitarea fata de cealalta. insa tocmai aceasta dilema reprezinta insemnatatea culturala si politica a Germaniei, promovind, nu in cele din urma, propria supraevaluare.
De la caderea Imperiului Roman incoace, europenitatea a devenit tentativa de reconstructie, la care Germania ia parte. in Evul Mediu era vorba de „Sfintul Imperiu Roman de Natiune Germana“, acum e UE. Predispozitia Germaniei pentru aceasta intreprindere nu e data doar de pozitionarea sa geografica, in mijlocul continentului, ci in aceeasi masura de intretaierea Europei latine cu cea germanica si cu cea slava. De asta dau seama istoria schimbatoare a rivalitatii cu vecinatatea franceza si protestul corporativ impotriva liberalismului anglo-saxon, dar si atitudinea fata de Estul slav.
Popoarelor slave, in schimb, Germania le apare concomitent ca avocat si opresor. Colonizarea germana in Est a adus in spatiul slav, inca din Evul Mediu, legislatie municipala si mestesuguri, iar principiile herderiene insufletite de romantism au contribuit in chip fundamental la constiinta lingvistica moderna a slavilor. in acelasi timp insa, se construia pretentia de autoritate germana in Est. A inceput cu Ordinul Cavalerilor Teutoni si a ajuns la stadiul modern odata cu reabilitarea Prusiei de catre Bismark, nucleu al statului national german. Nici pina astazi nu s-a lamurit povestea asta.
Stalin, pacificatorul
Mari sint meritele germanilor in Est, de-a dreptul strigator la cer e esecul lor. Raportul fragil care exista inca din Evul Mediu a fost sfarimat dintr-o singura lovitura. Dupa furia turbata a nazistilor in Estul Europei, dupa c
