Un cotidian influent se pornise, ca la NASA, sa numere zilele ramase pana la marele eveniment - 15,14,13,12 etc. - al venirii in tara a lui Coelho pentru a participa la lansarea unui nou roman. Iar lansarea la aceeasi ora, pe toate meridianele micutului nostru glob pamantesc, a unui volum din Harry Potter a adus la miezul noptii, in fata librariei, o multime bucuresteana aproape isterizata. Sunt numai doua exemple din posibilul lung sir al strategiilor de a crea necesitatea inaintea aparitiei produsului. Succesul de vanzari a fost cel scontat, adica maret. Asadar, despre un roman comercial trebuie sa vorbeasca mai intai vanzarile si-abia mai apoi critica.
In logica stabilita de un tanar la lansarea cartii lui Gelu Negrea, cum ca literatura comerciala aduce cititori catre literatura de anvergura, faptul ca in Romania se vinde bine ceea ce se vinde bine oriunde ar trebui sa-l bucure pe scriitorul roman. Dar a presupune ca unui cititor impins sa cumpere o carte (nimeni nu ne poate spune cati cumparatori sunt si cititori) i s-ar trezi interesul si pentru Goethe este o ipoteza la fel de realista ca si aceea ca unui jucator de table i s-ar deschide pofta pentru sah din simplul motiv ca pe cutia in care arunca el zarurile se afla si 64 de patratele albe si negre.
Teoria asta cu atrasul de cititori pare a fi o alta gaselnita a celor ce se ocupa de strategiile de vanzari ale produsului numit carte. Adica, vezi Doamne, nu numai banii ne intereseaza, ci si latura educativa a lectorilor nostri! Fals, fariseic si nefondat pe nimic stiintific acest gand, pentru ca trateaza publicul ca pe un grup unitar, in timp ce studiile dovedesc ca avem a face cu multe grupuri distincte de public cititor de literatura. Daca nu e cu totul absurd ca dupa ce ai citit Sandra Brown sa citesti si Marcel Proust, reversul este absolut exclus: niciodata cel ce si-a inceput copilari
